Instrucțiunea calculatorului reprezintă o succesiune de cifre binare prin care se indică procesorului operația de executat și amplasamentul operanzilor.
Succesiunea binară respectică, denumită uneori și cuvînt instrucțiune, este împărțită în cîmpuri, fiecare cîmp avînd o semnificație precisă. Numărul și semnificația cîmpurilor poartă denumirea de formatul instrucțiunii. În imaginea de mai jos sînt prezentate formatele utilizate în calculatoarele moderne:
Codul
intrucțiunii
|
Adresă
operand 1
|
Adresă
operand 2
|
Adresă
rezultat
|
Codul
intrucțiunii
|
Adresă operand 1 și adresă rezultat
|
Adresă
operand 2
|
Codul
instrucțiunii
|
Adresă
operand
|
Operațiile aritmetice și logice sunt codificate după cum urmează:
01 - adunarea;
02 - scăderea;
03 - operația logică ȘI;
04 - operația logică SAU.
Tipurile de instrucțiuni
Instrucțiunile unui calculator se împart în patru grupe:
- instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificate prin operanzi. Cele mai cunoscute instrucțiuni ale acestei grupe sînt cele care efectuează operațiile aritmetice de bază: adunarea, scăderea, înmulțirea șiîmpărțirea.
- instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată. Cele mai uzuale instrucțiuni ale acestei grupe sînt cele prin care conținutul unei locații trece într-un anumit registru, registrul acumulator, precum și intreucțiunea de transfer invers: dintr-un registru într-o locație a memoriei interne.
- instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucțiunilor din program. Instrucțiunile de salt condiționat permit alegerea continuării programului pe o anumită ramură, în funcție de o condiție de test realizată. Acestea dau posibilitatea utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuției programului. O instrucțiune de salt necondiționat conține, în partea de adresă, adresa instrucțiunii care va fi executată în continuare.
- instrcuțiuni de intrare-ieșire, care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul. Acestea conțin atît informații legate de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea lor, cît și comenzi necesare funcționării corecte a periferiei.
Limbajul cod calculator și limbajul de asamblare
Pentru a rezolva o problemă, în memoria calculatorului trebuie să fie încărcate programul respectiv și datele de prelucrat. Instrucțiunile programului și datele de prelucrat se înmagazinează în memoria internă sub forma unor succesiuni de cifre binare pe care dispozitivul central de comandă le poate extrage și interpreta.
Programele reprezentate în formă de succesiuni binare directe executabile de calculator se numesc programe în limbaj cod calculator sau programe în limbaj mașină.
În limbajul de asamblare codurile instrucțiunilor se reprezintă printr-un grup de caractere , astfel ales încît să sugereze cît mai bine natura operației. Acest grup de caractere, de regulă trei, este cunoscut sub numele mnemonica instrucțiunii.
Mnemonica instucțiunilor
Cod instrucțiune
|
Mnemonica
|
Semnificația
|
01
02
03
04
05
06
07
|
INC
MEM
ADU
SCD
SLT
SLTC
STP
|
Încarcă acumulatorul
Memorează acumulatorul
Adunare
Scădere
Salt necondiționat
Salt condiționat
Stop
|
Exemple:
Se dă:
X = 100 a) 01 100 INC X b) 01 100 INC X
Y = 101 04 101 SCD Y 02 100 MEM X
S = 102 02 102 MEM S 03 100 ADU X
02 100 MEM X
c) 01 101 INC Y d) 01 101 INC Y e) 01 100 INC X
04 100 SCD X 03 101 ADU Y 02 101 MEM Y
02 102 MEM S 03 101 ADU Y 03 101 ADU Y
03 101 ADU Y 02 100 MEM X
02 102 MEM S
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu